Despre norocul de a avea doua sotii

Un seic avea cel mai mare noroc de pe pamant: avea doua sotii. Simtindu-se nespus de fericit, se duse la bazar si cumpara doua coliere de aur identice, pe care le darui sotiilor sale, dupa ce petrecuse cateva ore fericite cu ele. Singura conditie era ca fiecare sotie sa promita sa nu-i spuna celeilalte. Dar nici o bucurie pamanteasca nu ramane netulburata. Intr-o zi, sotiile, starnite de rivalitate si gelozie, venira la el si il bombardara cu intrebari. "Spune-ne, cel mai splendid dintre barbati, pe care dintre noi o placi mai mult?"
"Dragele mele, va iubesc pe amandoua mai mult decat orice", se apara seicul impaciuitor.
"Nu, nu, protestara femeile, vrem sa stim de la tine care dintre noi primeste mai mult din dragostea ta."
"Dar, favoritele mele, de ce tineti sa fiti nemultumite? Va am pe amandoua in inima mea." Dar femeile nu erau multumite cu atat.
"Nu scapi de noi. Haide, vorbeste. Cine este regina inimii tale?"
Fiindca nu se mai putea supune intrbarilor insuportabile ale sotiilor sale, isi cobori vocea promitator si sopti: "Daca trebuie neaparat sa stiti, va voi spune adevarul. Cea pe care o iubesc cel mai mult, este cea careia i-am dat lantisorul de aur." Ambele femei se uitara una la cealalta victorios si fura multumite.

povesti orientale ca instrumente de psihoterapie - nossrat peseschkian (poveste persana citita de un stimabil domn profesor care mi-a mai recomandat: cantecul pasarii; rugaciunea broastei; absurditati la minut - anthony de mello)

despre bucuria de a nu fi sotie
"Happiness cosists of being able to tell the truth without hurting anyone " Guido in Felini's 8 1/2